Istoria cartilor postale

  •  
       Cartofilia - pasiunea pentru cărţi poştale - este una dintre cele mai îndrăgite şi răspândite pasiuni din lume, la fel de apreciată ca şi colecţionarea de monede sau timbre. Lucru posibil datorită diversităţii excepţionale de subiecte şi imagini, practic orice domeniu este ilustrat de cărţile poştale. 
    Picture
                                                Primul timbru poştal, "Penny Black", 1840
          Penny Black, primul timbru poştal, a fost emis în Anglia, în 1840. Se poate vedea portretul Reginei Victoria, culoarea predominantă e cea neagră şi valoarea - un penny,  de unde şi numele. 
        Înainte de 1840, ratele poştale erau total diferite, depinzând de numărul de file ale unei scrisori şi de distanţa la care aceasta era trimisă. De reţinut că taxele poştale nu erau plătite de cel care trimitea scrisoarea, ci de cel care o primea. Din cauza tarifelor exorbitante, nu puţine erau cazurile în care destinatarii refuzau pur şi simplu primirea scrisorilor. 
        În 1837, Anglia a propus mai multe sisteme de îmbunătăţire a sistemului poştal - taxele poştale aveau să fie plătite de expeditor, avea să existe o taxă unică de expediere pe întreg teritoriul Angliei şi o dovadă a plăţii în avans a taxelor poştale. 
        Aceste propuneri au fost aprobate de Parlament în 1839, sub denumirea de "Penny Postage Act". Primul timbru "Penny Black" a fost vândut la data de 8 mai 1840. A existat și un timbru de 2 pence - acesta era albastru și era folosit pentru orice plic ce cântărea mai mult de 14 grame. Primul timbru albastru a fost vândut la data de 8 mai 1840. 
        Pentru a preveni falsificarea timbrelor, acestea erau marcate pe spate cu o coroană mică. 
         Pentru a dovedi că timbrul fusese folosit (și ca o dovadă a plății), a apărut ștampila. Inițial, ștampilarea s-a făcut cu cerneală neagră, mai apoi cu cerneală roșie. 
        Timbrele au devenit astfel foarte populare și, în curând, alte țări europene au început producția. Primele timbre în Statele Unite au fost emise în 1847 - Benjamin Franklin (5 cenți) și George Washington (10 cenți). 


       Litografiile şi plicurile ilustrate au fost predecesoarele cărților poștale. Primele cărţi poştale americane au fost intitulate "private" - acestea au fost inventate de John Charlton, care a transferat mai târziu drepturile de producţie (copyright) lui H. Lipman. Cărţile poştale produse de Lipman aveau o bordură mică şi inscripţia "Lipman's Postal Card". 
          După cum se poate vedea, cărţile poştale erau foarte simple, fără ilustraţii. Primele cărţi poştale "comerciale" au apărut în 1869, în Austria. Prima carte poştală din lume emisă de serviciul poştal austriac, la 1 octombrie 1869, era din hârtie de culoare gălbuie şi avea mărimea de 123 x 83 mm. Preţul noului suport epistolar era de doi creiţari (o jumătate din preţul necesar expedierii unei scrisori) şi avea pe el inscripţia „Correspondenz - Karte”. Succesul noului gen de corespondenţă a fost imediat, fiind vândute peste 9 milioane de exemplare în primul an.
         În 1870, Ungaria a acceptat noul format şi a tipărit prima carte poştală - cu temă istorică - Războiul Franco-German. În 1872, va apărea prima carte poştală tip "reclamă" în Anglia, în 1874 Germania va prelua producţia de cărţi poştale, iar în 1889 apar primele cărţi poştale în mai multe culori - cunoscute drept "Heligoland". 

                
                                                  Prima carte postala din lume

         În 1889 - 1890 apar în Franţa primele cărţi poştale ilustrate cu turnul Eiffel, de aici încolo popularitatea acestor mici comori va creşte nemăsurat. 
          În Statele Unite, în 1873, apare prima carte poştală emisă cu ocazia unei expoziţii - Expoziţia Industrială din Chicago (datată 1874). 
         Cartea poştală nu va deveni însă obiect de colecţie decât în 1893, când apar primele cărţi poştale vândute drept suvenir, cu ocazia expoziţiei Columbian din Chicago - seturile "Columbian".
        Statele Unite vor emite cărţi poştale pre-timbrate în 1873. Doar Serviciul Postal al US - USPS a avut acest drept până în 1898, când vor începe şi firmele private producţia de asemenea cărţi poştale. Spre deosebire de o scrisoare (a cărei expediere costa 2 cenţi), o carte poştală costa 1 cent. Toate cărţile poştale care nu erau tipărite de USPS purtau inscriptia "Private Mailing Card". Picture Picture
        Majoritatea cărţilor poştale emise până în 1898 aveau spatele nedivizat (fără linie în mijloc), iar scrisul nu a fost permis pe partea adresei până în 1 martie 1907. Mesajele erau scrise pe faţă.Picture
    Picture..................................................................................
     

    Macedonski - primul autor român de carte poştală


          Istoria cărţii poştale în România începe cu „Legea asupra cărţilor de poştă”, aprobată prin Decretul nr. 789 din 31 martie 1873 (acelaşi an în care s-au emis primele cărţi poştale în SUA, Franţa, Germania, Spania şi Serbia). În primele cinci luni s-au vândut 41.500 de exemplare.
         Prima carte poştală ilustrată a fost de producţie manufacturieră (necirculată), fiind concepută şi realizată „manu propria” de poetul Al. Macedonski, în anul 1888. Câţiva ani mai târziu, la 29 august 1894, a fost emisă prima carte poştală românească, oficială, producţie de serie. Ea fost pusă în vânzare odată cu inaugurarea, la Bucureşti, a Expoziţiei Cooperatorilor Români, prilej cu care a avut loc şi prima expoziţie filatelică oficială. A fost tipărită pe trei variante de carton (roşu, galben şi albastru), în ediţie limitată, şi a avut un caracter ocazional, după cum reiese din textul însoţitor: „Bucureşti 1894. Amintire de la Expoziţia Cooperatorilor“. De altfel, imaginea reprezenta chiar pavilionul expoziţiei din Cişmigiu. În anul 1895, librăria lui Carol Muller din Bucureşti pune în vânzare cărţi poştale ilustrate „Souvenir de Bucarest” şi „Souvenir de Sinaia”, cu 2 lei bucata, considerate de specialiştii români ca fiind primul set de cărţi poştale ilustrate litografiate din Bucureşti. De remarcat că preţul era destul de piperat (2 lei/ aur însemna cam 26 de dolari), în comparaţie cu cel al unei cărţi poştale neilustrate, aceasta costând 10 bani cu tot cu timbru poştal. Cărţile poştale ilustrate erau, aşadar, un fel de produse „de fiţe”.
         Revenind la cartea poştală ilustrată din 1894, aceasta este cea mai scumpă carte poştală românească. Ultimul set de trei (roşu, galben şi albastru) a fost achiziţionat în urmă cu vreo zece ani de Romeo Alexandrescu din Bucureşti, recunoscut unanim drept cel mai „tare” cartofil român. Preţul la care le-a luat a fost echivalentul a 1.000 de euro, ceea ce înseamnă că acum ar avea un preţ de piaţă de vreo 10.000 de euro.

     

    http://magazinul-colectionarilor.ro/blog/wp-content/uploads/2012/10/dabvffdegwre.jpg

                                    Prima carte poştală românească, oficială, producţie de serie:

                                       Bucureşti 1894. Amintire de la Expoziţia Cooperatorilor

     

    http://magazinul-colectionarilor.ro/blog/wp-content/uploads/2012/10/kjbherwgbw.jpg

     

                        Set 24 cărți poștale, formând prin alăturare siluetele regelui Carol I și reginei 

                                Elisabeta, editor Depozitul universal Șaraga, București, cca. 1906

     

     

     

     

    ;

     

     

     

     

     

     

    Brăila 1899

     

    ..................................................................................


        În jurul anilor 1900, apar primele cărţi poştale - fotografie (RPPC - real photo postcard). 
        În Decembrie 1901, guvernul Statelor Unite va permite utilizarea cuvintelor "Post Card" sau Postcard" pe verso-ul cardurilor tipărite. Anglia a fost prima ţară care a permis cărţile poştale cu spate divizat în 1902, a urmat Franţa (1904), Germania (1905) şi Statele Unite (1907). Această perioadă a fost intitulată "Perioada de aur a cărţilor poştale". 

        În 1906, Kodak va lansa pe piaţă o cameră destul de mică şi convenabilă ca preţ, care făcea fotografii ce puteau fi imprimate direct pe cărţile poştale. 
        În această perioadă, cantitatea de cărţi poştale tipărite se dublează la fiecare şase luni. În 1907, ţările europene încep să deschidă companii în Statele Unite şi producţia lor depăşeşte 75% din totalul de cărţi poştale vândute în Statele Unite. 
        La sfârşitul acestei perioade, Cartofilia devine cel mai răspândit hobby. În 1908, USPS declară că au fost expediate 677 milioane cărţi poştale, (timp în care populaţia Statelor Unite era doar de 88 de milioane). 


    PERIOADA SPATELUI DIVIZAT
    1907 - 1915
        Cărţile poştale cu spate divizat erau acum folosite în aproape întreaga lume. Verso-ul era folosit acum pentru adresă şi mesaje, iar faţa era lăsată intactă, fără scris. Cele mai multe cărţi poştale erau tipărite în Europa (cu predominanţă Germania). 
        Din păcate, primul război mondial va stopa producţia Germaniei, iar  cărţile poştale americane şi englezeşti sunt de o calitate inferioară în această perioadă. Războiul, calitatea proastă a cărţilor poştale şi introducerea telefonului vor duce la încheierea "perioadei de aur". 


    PERIOADA MODERNĂ 
    (Cărţi poştale cu bordură albă - 1915 - 1930) 
        Până în această perioadă, Germania predominase pe piaţa cărţilor poştale. Odată cu declinul acestei ţări, cărţile poştale sunt importate din Statele Unite. Tehnologia americană avansează, dar sunt produse şi cărţi poştale de calitate îndoielnică, pentru a face faţă preţurilor de piaţă. 
        Germania nu şi-a mai pus vreodată pe picioare industria cărţilor poştale. Multe dintre editurile germane şi englezeşti fuseseră distruse în urma războiului, altele fuseseră înlăturate din competiţie din cauza taxelor americane de import. Pentru a scădea preţul de producţie, este introdusă bordura albă. Cu toate acestea, producţia cărţilor poştale şi a felicitărilor intră în declin, la vogă e cinematograful! 
        Singurele cărţi poştale care rezistă crizei sunt RPPC-urile - cărţile poştale fotografice. Noile tipografii rotative automate permit tipărirea a mii de cărţi poştale cu aceeaşi imagine şi, pe marginea drumului, la fiecare mic motel sau restaurant, apar standurile cu cărţi poştale.   
        Tot în această perioadă, dispar şi cărţile poştale pictate de mână. În general, acestea erau produse în Franţa şi Belgia, pictate de femei (fiecare artist se ocupa de o singură culoare). Femeile înmuiau capătul pensulei în gură în timp ce pictau, ceea ce a dus la o serie de îmbolnăviri din cauza plumbului din vopsea. 


    PERIOADA CĂRŢILOR POŞTALE TIP "IN"
    1930 - 1944 
        Tehnologia avansată permite în această perioadă tipărirea în culori vii, pe o hârtie cu un conţinut mare de fibre textile. Textura aceasta este cunoscută sub numele de "linen". Multe cărţi poştale sunt încă tipărite cu bordură albă, dar încet se revine la tipărirea întregii suprafaţe. Cele mai comune cărţi poştale tipărite în această perioadă sunt peisajele şi cele comice. Se lansează, totodată, industria de publicitate. 
6 comentarii