dreptul la intrebare

  • Adrian Păunescu
    Dreptul la întrebare 

    Din toate drepturile lumii
    Pe unul singur nu-l cedez,
    E strategia mea intimă
    Şi este singurul meu crez.

    Nu-l dau chiar dacă vin la mine
    Toate statuile călări,
    E dreptul meu la îndoială
    Şi de a pune întrebări.

    Nu l-a epuizat nici Hamlet,
    Deşi l-a folosit de-ajuns,
    Cred în puterea întrebării
    Chiar dacă nu-i găsesc răspuns.

    Ea mi-e religie în viaţă,
    Cu ea termin, cu ea încep,
    Eu , simplu cetăţean al lumii,
    Măcar atât mai am: întreb.

    Cu pumnii strânşi în faţa morţii
    La fel copiii mi-i cultiv,
    Ca neamul omenesc de-a pururi
    Să fie interogativ.
0 comentarii