Intre demagogie si ieuroi

  •   Surprind pe zi ce trece o detasare blazata catre primitivismul modern: bata ancestrala a ievoluat subit la ghioaca financiara iar respectu castigat de bata s-a transmis umanitaros catre recunoasterea tacita a volumului de ieuro. Daca pe cremenalu de Ceusescu l-am executat providential, iar pe binefacatoru Aditza l-am martirizat politic, in contextu in care Ponta subordoneaza lejer o ghiotura de non valori, iar sarlamentu bahaie de jennibili si pennabili inseamna ca 2013 ne asteapta cu surprize de nedescris. 23 de ani de tranzitionare nedeterminata, in absenta sublima a vinovatilor, se poate constitui aproape normal ca inceputul dominatiei cinstite impotriva naturii naturale si normale. Aproape firesc daca ne rezumam la cuciuririli recunoscute ale mmumiei zambaretze; aproape uman sa creditam, din creditu personal, ielita national specifica tranzitiei lipsite de tinta specific democrata; apogeul rushinos al referendumului hotzilor, abil directionat catre refularea masei reformate financiar, a insemnat marcarea explicita, asumata de civilizatia globala, a tentativei grosiere de mentinere a furtului in actul modern de conducere a fraierilor care nu stiu pentru ce traiesc da stiu sa traiasca momentu prezent la intensitate maxi ma. Tv-u, presa scrisa pe hartie sau monitor preamaresc, intr-o sarabanda indracita de rrating si senzationesc, cultura apocalipsei iminente: oricand se poate intampla sa trecem din lumea celor vii si strambi, de munca de griji si de resentiment, la postura celor morti si indreptati de compasiunea umanitaroasa immbecil.

     Observ, fara constatare practica, si o reactie fireasca de remember rational; o incercare umila de reconsolidare a ratiunii culturale impotriva fatalismului intretinut de ortodoxia ingenua; mai sunt destule cazuri de oameni realizati care se confrunta, aparent inexplicit, cu rigorile unui destin neinterpretabil in cheia obscura a umanitatii partidului cinstitilor de soarta. Demagogie sau fatalism demagogic; caci la capatul opus troneaza opulent gramada de ieuroi sau de gunoi amestecat cu ieuroi, sau macar cu dorinta sincera de posesor de ieuroi. Concluzie indusa persuasiv de statu indragostit de linishte: intre ieuroi si gunoi liberu arbitru este chiar un moft, oarecum asemanator cu proiectia viitorului copiilor nostri in vastu imperiu proletaros guvernat de linishte, linishtea care ne inghite ratiunea fara sa o mestece.

    La Multi Ani tuturor romanilor care refuza linishtea generic!

1 comentariu