Secretul lui Polichinelle damboviteanu - mandru ca e roman

  • Lucrurile, viata in natura se intampla si merg in urma a 2 principii simple si vechi de cand lumea si pamantul: se vrea si se poate; sau, este vointa majoritara si nu se mai gaseste impotrivire, reactie la majoritate. Asta nu inseamna ca lucrurile merg bine sau viata e buna, ci doar merg si produc efecte, ca la noi - democrati originali si mandri foc.

      Asadar masa, chiar prin inertie daca nu si prin forta, interactioneaza de-a valma cu tot ce o inconjoara, legitimeaza, rezultand o miscare haotica greu de controlat dar foarte interesant de explicat sau speculat. Exact ca masa proletara romaneasca lipita de expresia hoteasca a politicii cinstei fara de limite, sau socialistice demo dpdv ideologic; idealul national cinstit si liberal tocmai s-a spart. Pacat sau noroc, vom vedea cum se reunifica ramasita politica de dreapta in jurul nucleului de stanga.

      Evident ca provocarea din titlu e cunoscuta de toata lumea, dar degeaba; pentru ca am exclude natural mandria din incheiere: ce poate fi mai dulce, inaltator, sa stii ce stie toti si sa nu faci nimic, dar sa te victimizezi si vaiti, analitic si academic, ca nu se intampla nimic bun. Paradox sau traditie, vom vedea cum se poate reunifica masa imprastiata de dreapta fara liantul democratiei occidentale reprezentat de presedintele Basescu.

      Pentru ca-n fond si-n fund(interesul national arondat celui personal) excluderea presedintelui din ecuatia politicii dambovitene reprezinta visul de implinire a tutulol oamenilor paraleli cu realitatea obiectiva dar strasnic insurubati in complexul mioritic al exploatarii inculturii  fara discernamant, fara morala, doar cu volum nesimtit si substanta strategica de perpetuare a hotului ca cinstit pe viata, daca se poate; evident ca pe viata noastra, deoarece nu ne putem uni in reactia naturala la masa imensa de cinste, sau majoritate electoral proletara.

      Elementar mai draga tovarasel licheluta, daca noi vrem liniste, voi musai sa votati tot liniste, a marturisit in atatea randuri farul calauzitor al socialismului comunist dambovitean. Adica linistea in care nu se intampla nimic in si de fond, toate merg ca pe roatele vagonetului de mina, adica de sus in jos, de la lumina la intuneric, deoarece si pentru ca masa imensa de funduri de partid numai la intuneric se simt dansele bine; si provocarea este adanc ingropata in intuneric, acolo jos dupa haita de funduri obeze.

      Evident ca oarecare reactie mai exista, pe ici, pe colo, sa nu se mire mapamondul ca cultura damboviteana e blocata in feudalismul agrar al sapei, secerei, boilor si vacilor din jug. Astfel criticam comunistii ca nu s-au decolorat suficient in socialisti, liberali sau conservatori, si ce-or mai fi fiind dansii ca partide; aparent justificat, dar nici noi, ca masa nationala, n-am facut nimic sa-i corectam, impulsionam, iar nici ei nu sunt chiar ceea ce li se imputa. De cele mai multe ori rezulta o serie de accidente genetice cu chip uman, roase de ambitiile unui orgoliu absurd si bolnav, accidental sau conjunctural ajunse in pozitia blamata social, sau deosebit de fecunda personal.

      Oriunde in lumea asta coruptia si dorul de mai bine, mai mult,  fara implicare civica, exista si se manifesta plenar: dar masa proletara care-i sustine reactioneaza diferit: cei mai multi ii judeca si condamna in functie de paguba si prejudiciul adus autoritatii, altii, mai putini sau nu, ii promoveaza la gramada sa sustina autoritatea descurcaretului asupra, culmea absurdului, proletarului platitor de taxe. Paradox sau enigma vom constata dupa alegerea viitorului presedinte al tutulol romanilor.

      Ca concluzie cinstita rezulta ca romanul social domina linistit proiectia intima a omului nascut, crescut, traitor si munictor in RO socialista prezenta; sunt foarte multi cei care constientizeaza perfect ce inseamna Polichinelle politicianu victorios impotriva propriei natii, in mediul intim si personal, dar  tace ca boul cand se simte inglobat in gloata electorala. Complex de personalitate deficitara, latinism balcanic sau nepasare indolenta, vom vedea chiar anul acesta. 

      Ca subconcluzie fireasca, merita evidentiata si aparenta normalitate mioritica: intr-otarajefuita material, moral si spiritual suntem totusi norocosi; nu neaparat ca rezistam crizei economice amplificata moral, ci ca prostia, inertia si nesimtirea nu dor. Dar timpul oricum trece, treaba merge s`asa, iar noi putem muri mandri ca suntem etern romani; evident ca romani linistiti!

0 comentarii