Sau de ce oamenii de bine, tovarasi solidari cu gloata – tot de bine, il urasc la macsim pe presedintele Basescu ! Nu mai poate evita nimeni evidenta parlamentului uselist, din urma declaratiei europenizate spontan, patriotic si neaparat mandru foc, de dorinta cinstita a tutulol hotilor publici recunoscuti; evidenta prezenta public inca de la provocarea reformei democratice, condamnarea comunismului si alinierea la politica occidentala. Si totusi acest aspect se omite, se interpreteaza si produce efecte exacerbat emotionale, revansarde, umilitoare, daca ne raportam la omul care mai gandeste.
Am reusit sa surprind, inca de la inceput, uimitorul dualism exprimat oficial de clasa politica victorioasa si suportat de societatea vesnic perdanta; avem cei 2 vectori determinanti in analiza fenomenului cuprins in titlu, respectiv clasa politica, sau RO oficiala, si societatea platitoare, sau RO sociala. Cu un usor imbold de sinteza putem rosti clar ceea ce rezulta la libera vedere: RO capitalizata socialistic, dupa doctrina umana a marelui Ilici.
Ipotetic avem de infruntat dilema naturala dintre “ai nostri” si “noi”, deoarece mai persista inca cel putin o alta dimensiune vocala a natiunii demo, pe care o omit in cel mai curat stil patriotic; nu neaparat ca nu cred in existenta unor prezente straine interesate la macsim de soarta romanasilor proaspat eliberati, ci pentru ca nu mi se pare relevanta in conditiile in care adevaratul inamic al confuzarii nationale este chiar romanul de tip nou, sau de cel traditional vopsit la repezeala in culori “cinstite”. Astfel ajungem rapid la o alta serie de intrebari ajutatoare intelegerii contextului surprins in titlu ca, de pilda tovaraseasca desigur, e normal in democratia rezultanta:
Ca sa revenim cinstit la intrebare mai avem de parcurs doar cateva etape, obligatorii in definirea caracterului democratiei care este:
Indiferent de raspunsul cu care putem imbogati folclorul mioritic traditional, referitor la aversiunea majoritara impotriva lu Base, merita din plin sa facem pace intre toti romanii cu resturi de constiinta rationala si sa ne manifestam dorinta de a evolua sau de a retrograda, in spiritul care ne mai anima; respectiv continuam sa asezam oamenii de succesuri la locul cuvenit pe legea basista sau ne legam la ochi, ne astupam urechile si ne desfacem larg buzunarele sa prinda firimiturile scapate de boierii generosi, cu prostimea din dotare, evident.
Un alt gen de evidenta, deocamdata nesustinut oficial din lipsa de cultura democratica reala, poate sugera o serie de criterii absente din vocabularul uzual, relevante in descifrarea urii ancestrale din fata provocarii normalitatii care se redescopera ca sa evolueze civilizat; cel mai des folosit ramane dreptul de a fi egali in fata legii, basiste ievident, fara prezumptia draga activistilor de “cel mai cinstit” din start; un alt criteriu definitoriu pentru normalitate rezida in recunoasterea oficiala a imposturii acumulaturii publice din salariu bugetofag; ar mai fi de mentionat si capacitatea umana de evolutie impotriva naturii umane majoritare. In acest punct deliat, intreaga opinie publica de gloata capoteaza cinstit si injura la unison pe tradatorii traditiei seculare: in speta Basescu, Macovei, Tismaneanu, MRU, Patapievici, etc.
In fond si-n fund provocarea simpla a propriei personalitati, asociata persoanei fizice care rezista, este prea mare ca sa nu injuram, uram, condamnam evidenta proletara cea mai cinstita: fura “EI”, furam si “NOI”, ca asa merg lucrurile la noi….generic vorbind despre cultura damboviteana obisnuita sa acumuleze fara discernamant, fara numar si fara limite.
