“Cea mai mare amenintare la adresa

  • viitorului Romaniei”( http://www.contributors.ro/politica-doctrine/cea-mai-mare-amenintare-la-adresa-viitorului-romaniei/) este clar iresponsabilitatea, prezumat cel mai cinstit, politica. Sunt convins ca nu premieru copiutza este varful de lance al resurectiei feudalo-dambovitene si socialiste, ci doar trompetica infantila oficiala care legitimeaza dorinta haitei nesatule peste credinta boborului manipulat la macsim.

      Sunt indreptatit sa cred ca dl Tismaneanu, care de ani buni traieste in mlastina imperialist occidentala, a cam pierdut contactul cu realitatea damboviteasca autohtona si, scartz, moderna cu vagi tendinti demorriginale; plus calibrul profesional dupa care reactioneaza la ievidenta proletar schingiuita a ielitei dambovitesti rezultante. Si se pare ca a reactionat destul de apasat in ultimul timp absolut justificat: da de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere, doar accepta si spera!

      Realitatea romaneasca demo se inscrie cu succesuri in continuarea realitatii traditional istorice cunoscute, cu cateva amendamente ingerate democrational; astfel viziunea puterii stat se limiteaza, nu numai traditional, la scenariul si regia prostirii spectatorului ca sa-si achite, cinstit se intelege, biletul, cat se poate de des, cu tendinta eternizarii, cand merge. Dupa care se exclude natural, sau se coopteaza tovaraseste, forta de analiza calificata in blocul operativ al producatorului, ca sa se ajunga firesc la cultivarea mediocritatii de partid ca standard de civilizatie orriginal.

      Nimic anormal sau imoral pana aici: intotdeauna hotul striga primu Hotii, iar curva pune mana prima pe par, ca doar dansa e cea cinstita. Abea dupa ce parcurgem acest prim conflict, al evidentei socialistice medievale, intram in zona marcata periculos prin toxicitate, reavointa, parvenitism primitiv, orgoliu gonflabil, indiferenta nesimtita, manipulare impinsa la extrem, patrihotism national si mandru, puternic impregnat cu amoralul functiei politice avortate de partidu stat.

      Asa s-a reinventat partidul bugetofag, asa au renascut activistii bugetofagi, asa s-a ieducat ielita bugetofaga, presa mai voalat bugetofaga, asa a aparut poporul bugetofag populist, asa traim la marginea conflictului dintre senzatie, prezumptie si realitate. Efectiv tot ce era calificat sa asigure un cadru natural de evolutie a fost indepartat, ostracizat si, sau cumparat la bucata, la gramada. Pentru ca viziunea de evolutie emanata de partidu stat, pesedeu liberalizat in cazul de fata, nu accepta competitie, nu suporta critica, nu este compatibila cu integritatea.

      Idem si ce a rezultat dupa celebrul proces de dedicare totala muncii lipsita de gandire, plus balastul inevitabil de mediocritate acreditata incidental; in acest punct merita sa punctez o lege universala a unitatii de orice origine: buni rai, albi negri, cinstiti hoti, barbati femei, samd, reprezentam o gramada ordonata specific. Cu mentiunea, tot universala, ca unitatea tratata responsabil va evolua indiferent de gradul de conflict antonimic; iar cand iresponsabilitatea ajunge criteriu evolutia unitatii se interpreteaza in functie de interese.

      Cea mai mare amenintare la adresa viitorului Romaniei vine sigur din interior, chiar daca este incurajata fatis de vecini, reprezinta solutia imorala de supravietuire a unei societati, politici profund amorale, este sustinuta, intretinuta de o stare de indiferenta sociala vecina cu nebunia paranoica de a nu pierde ce s-a furat cinstit. Si asa ajungem la apelul de revolta al americanului Tismaneanu impotriva unui sistem educational dedicat 112% mentinerii suprematiei socialiste asupra propriului popor incult.

      Ce e frumos, relevant si chiar incantator este ecoul social al unitarizarii doctoranzilor la colt de strada; este superba(ordonanta de urgenta!!! a guvernului cel mai cinstit) este cinstita, este puternic sustinuta de toti cei care vor castiga din invatamantul la gramada. Impotriva foarte putini, aproape insesizabili deoarece ar face front comun cu insensibilitatea presedintelui la adresa durerii national aristocrate. Care durere tovaraseasca acuta(de a pierde ce s-a furat cinstit) uneste impotriva democratiei occidentale toata floarea cea vestita a societatii socialist democraturate original: asa s-a fracturat liberalismu-n buza intrarii discretionare la buget, asa s-a institutionalizat useleu impotriva conceptului de integritate, asa s-au aliniat tovarasii din cultura socialista la coada  bugetului generos cu supusii partidului stat.

      In acest context de revolta sincera, dl Tismaneanu se decredibilizeaza involuntar prin formatie si profesionalism: pontocratia subliniata nu este altceva decat expresia de adeziune a masei manipulate cu haita politica generoasa, la decizia de neimplicare a celor care-si pot explica contextul dar nu-si pot declara curajul sau lasitatea: ca cam asa merge treaba la noi si mai poate pica si-un castig, ievident, cinstit. Culmea democratiei pontocratice, ca este alimentata tocmai de oameni presupus competenti, liberali, deschisi la reforma dar obtuzi la basism…starea de bine pe persoana fizica bate orice tovarasie impotriva naturii pesede!

        

0 comentarii