Candva...

  • *Era o vreme în ţara asta* când cine termena liceul si intra la facultate
    era privit cu admiraţie şi i se spunea cu respect, "Domnul inginer sau
    Domnul profesor, sau Domnul avocat".

    Când unul dintre ei, la cam 10-15 ani de activitate îşi dădea şi lua (dacă
    îl lua) doctoratul tot oraşul se uita la el ca la Dumnezeu.



    *Era o vreme
     în ţara asta* când dacă vedeai o maşină pe stradă ştiai că
    cel care se află în ea a muncit ca să o cumpere sau este vreun boss de la
    partid. Mai târziu au apărut şi norocoşii câştigători la cecuri sau loz în
    plic, dar îi puteai număra pe degetele la o mână într-un judeţ. Şi mai era
    o categorie cu maşini, cei care lucrau în comerţ sau alimentaţia publică.



    *Era o vreme
     în ţara asta* când dacă vedeai pe cineva pe stradă între 8
    şi 16, te gândeai că este în concediu, libere, sau e bolnav săracu om şi
    merge la *doctor*.



    *Era o vreme
     în ţara asta* când dacă vedeai un *poliţist* pe stradă
    mergeai liniştit să îi ceri o informaţie, sau daca voiai să te plângi de
    ceva, erai ascultat.



    *Era o vreme
     în ţara asta* când dacă ajungeai la spital cu cineva şi
    trebuia operat, îţi era frică să vii cu o floare la asistente sau cu o
    cafea sau o sticlă de whisky la *doctor*, şi le mascai neîndemânatic -ca
    toată lumea - în ziar, sub haină convins că nu ştie nimeni ce e umflătura
    aia, de la piept. Când te întorceai fericit că nu te-a prins nimeni şi te
    întâlneai cu altul umflat în piept te uitai superior şi zeflemitor la el
    gândind "ia uite şi la fraierul ăla, merge cu sticla ascunsă la piept are
    impresia că eu nu ştiu că o duce lu dom *doctor*. !"



    *Era o vreme în ţara asta* când la şcoală, copii mergeau în uniformă şi
    cum vedeai unul pe stradă în timpul orelor ştiai că "este unul din ăia de
    chiulesc sau nu le place şcoala" şi te uitai atent la el să vezi dacă nu e
    cumva copilul vreunui coleg de fabrică. Şi ce bătaie lua acasă dacă afla
    tacso că a chiulit.



    *Era o vreme
     în ţara asta* când abia aşteptai să intri în câmpul muncii,
    să te angajezi undeva, să îţi faci raport pentru locuinţă şi să aştepţi cu
    înfrigurare, dar temei, să ţi se repartizeze una, ca să te poţi însura, să
    te aşezi şi tu la casa ta, să îţi întemeiezi o familie. Dacă nu aveai, nu
    prea îţi ardea de însurătoare, că nu se uita nimeni la tine fără serviciu
    şi fără casă, că nu erai de viitor.



    *Era o vreme
     în ţara asta* când băieţi deştepţi erau consideraţi cei care
    ştiau *carte*, dar să o citească, nu să o joace, făceau o *facultate* şi
    terminau primii. La ei se uita lumea cu admiraţie: "ăsta e a lu Ilie de la
    sculărie. A termenat primu *facultatea
    *, l-au luat ăia la Bucureşti.
    Eheeeeeeeeeeee, o să ajungă mare, e dăştept"



    *Era o vreme
     în ţara asta* când dacă te întâlneai cu un cunoscut pe
    stradă, te opreai bucuros să mai schimbi o vorbă, să mai auzi un banc, să
    te lauzi cu ce ai mai făcut sau să îi spui cum a fost în concediu la
    Mamaia, să te mândreşti că ai fost promovat sau ţi-a luat copilul la *liceu*,
    sau să îl inviţi peste o lună la ziua ta sau nunta copilului.



    *Era o vreme
     în ţara asta* când veneai de la serviciu, băgai repede o
    ciorbă caldă în tine şi ieşeai în faţa blocului "la una mică cu băieţii".
    Una mică putea fi o minge, o ţâgară, o tablă, o bere, o şuetă, după
    priceperile fiecăruia, dar nu era unu să nu facă "una mică" cu prietenii.



    *Era o vreme
     în ţara asta* când mergeai liniştit pe stradă, nu îţi era
    teamă că te opreşte careva să te întrebe cât e ceasul sau de ce nu ai moţ
    la bască.



    *Era o vreme* *în ţara asta* când lumea întorcea capul după militarii care
    treceau cântând sau în pas de defilare de la instrucţie, acolo unde aceştia
    erau nevoiţi să treacă prin oraş şi auzeai pe câte cineva spunând cu
    mândrie: "Uite mamă, trece *armata*".





    *Astăzi*, *în ţara asta*, toată lumea termină *liceu
    l*, ia bacalaureatul
    pentru că s-a dat lege să nu fie nici un analfabet fără bacalaureat, iar
    *facultate
    a* a devenit locul unde se pun la cale cele mai tari chefuri şi
    se adună puştoaice pentru "o linie".



    *Astăzi*, *în ţara asta*,  nu mai poţi merge pe trotuar pentru că nu mai ai
    loc de maşini staţionate şi şoferi grăbiţi.



    *Astăzi*, *în ţara asta*,  străzile sunt pline de *oameni* care în nici un
    caz nu merg la serviciu, dar nici la *doctor*. Toată lumea e în concediu
    fără plată.



    *Astăzi*, *în ţara asta*,  când vezi un *poliţist* pe stradă te uiţi
    speriat să vezi pe cine urmăreşte sau îl ocoleşti să nu îţi dea vre-o
    amendă aşa, pentru că l-ai deranjat când te-ai uitat la el. De regulă unde
    e gâtuit traficul, vei găsi un *poliţist* în intersecţie, "fluidizând
    circulaţia".



    *Astăzi*, *în ţara asta*,  când mergi la spital, nu mai mergi cu sticla
    ascunsă sub haină. Când intri la medic în cabinet înainte de a da cu bună
    ziua trebuie să dai cu plicul. Nu mai vezi pe nimeni cu pieptul umflat
    toată lumea intră cu sacoşe burduşite. Nu se mai uită nimeni chiorâş, toţi
    paznicii ştiu că ai acolo feşe, vată, antibiotice, cearceafuri,
    dezinfectant, medicamente, analgezice, perfuzii, pungi cu plasmă pentru
    operaţie.



    *Astăzi*, *în ţara asta*,  când vezi copii de şcoală, te întrebi dacă merg
    la şcoală sau la discotecă, ţinuta este aceeaşi, machiajul la fel de
    strident, rucsacul din spate are un caiet şi laptopul, ipodul, "ifonul",
    sau tableta.



    *Astăzi*, *în ţara asta*,  tinerii nu mai au nevoie de serviciu ca să îşi
    întemeieze o familie, doar de bani de la babaci şi îşi întemeiază câte o
    familie pe săptămână fără acte, fără biserică, fără serviciu. Fetele abia
    aşteaptă să fie neveste sau nevestite la câte cineva, cine nu are câte un
    "my  man" este ori urâtă cu crengi ori "tută".



    *Astăzi*, *în ţara asta*,  băieţi deştepţi sunt cei fără *carte*, care
    reuşesc să "se învârtă" sau sunt "băieţi de băieţi deştepti" care obţin
    bani uşor din "afaceri" cu fraierii. Cu cât păcăleşti sau furi mai mult, cu
    atât eşti mai deştept.



    *Astăzi*, *în ţara asta*,  când te întâlneşti cu un cunoscut pe stradă, îl
    ocoleşti ca să nu te întrebe cum o mai duci, sau să nu îţi ceară bani cu
    împrumut, să nu te invite la o nuntă.



    *Astăzi*, *în ţara asta*, *oameni
    i* nu se mai întâlnesc în faţa blocului,
    le e ruşine să se întâlnească şi la gunoi, se uită fiecare pe geam să se
    asigure că nu e nimeni să se uite în gunoiul lui amărât sau să observe că
    nici câinii vagabonzi nu zăbovesc lângă resturile lui, pentru că nici oase
    nu mai sunt în gunoi. Cel mai mult *oameni
    i* stau ascunşi în casă sau
    pleacă "la ţară " de zilele onomastice, ca să nu se trezească cu invitaţi
    nepoftiţi. Nimeni nu mai zâmbeşte toată lumea circulă cu capul în jos de ai
    zice că toţi au pierdut câte un galben şi îl caută disperaţi. Te mir că nu
    se dau cap în cap.



    *Astăzi*, *în ţara asta*,  ieşi din bloc şi după doi paşi apare unul cu un
    cuţit sau un pistol ţi-l pune la gât şi te întreabă de ce te-ai însurat cu
    nevastă-ta, nu ştiai că era prietena lui?



    *Astăzi*, *în ţara asta*,  când lumea aude de *armată* întoarce capul
    pentru că "Aştia au tras în noi în '89 şi acum au pensii nesimţite".

    *Oare ce va fi mâine ? Va mai fi ţara asta ?*

0 comentarii