Pentru a vedea filmul tradus in romana actionati butonul pentru subtitrări

The soviet story” este un film documentar realizat pentru prima dată de Edvins Snore. Filmul spune povestea regimului sovietic şi a modului în care Uniunea Sovietică a colaborat cu Germania nazistă provocând distrugerea. Filmul prezintă documente recent descoperite în arhivă care dezvăluie detalii şocante. ”The soviet story” a fost filmat timp de 2 ani în Rusia, Ucraina, Letonia, Germania, Franţa, Marea Britanie şi Belgia. Materialele pentru documentar au fost colectate de către autorul Edvins Snore timp de 10 ani. Ca urmare, documentarul prezintă o imagine cu adevărat unică, recentă în istoria sovietică. Povestea este spusă de către oameni, foşti cetăţeni sovietici, care au cunoştinţe despre cele întâmplate. Filmul mai prezintă interviuri cu istorici din Occident și Rusia, cum ar fi Norman Davies și Boris Socolov, scriitorul rus Victor Suvorov, disidentul sovietic Vladimir Bukovski, membri ai Parlamentului European, precum și cu victime ale terorii sovietice. Filmul arată că există apropieri filozofice și de doctrină, legături politice și organizatorice între sistemele naziste și sovietice, înainte și la începutul celui de al doilea război mondial. Se subliniază egalitatea dintre exterminarea evreilor realizată de germani și epurarea etnică prin înfometare făcută de sovietici, prezintă Pactul Ribbentrop-Molotov, masacrul de la Katyn, colaborarea dintre Gestapo și NKVD (ultimul cu mai multa experiență în exterminarea oponenților regimului la începutul războiului). "Povestea sovietelor" mai prezintă și deportările în masă sovietice și experimentele medicale din Gulag. THE SOVIET STORY http://youtube.com/watch?v=oVZjyyAE-78

meritocratia lui Primola ,e un manifest arogant de extrema stanga si e o utopie ...Primola ar face bine sa-si vada de panourile lui Sunjoy si rotilele din Germania ...tipul e pe miriste ...ce scrie el n-are nici o treaba cu ideile meritocratice existente ...iar FED ,se stie foarte bine ,este acuzata de criza din 1930 precum si de actuala criza de foarte multi americani.

In aceasta scoala speciala se instruiau viitoarele cartite, pe care KGB-ul urma sa le infiltreze atat in conducerile partidelor comuniste fratesti (ale Tratatului de la Varsovia), in cele occidentale ori in miscarile din Lumea a Treia, cat si in organizailie de front ale Moscovei, asa cum era "Uniunea Internationala a Studentilor"(UIS). Toate cadrele de conducere ale UIS, incepand din 1946, au urmat cursurile speciale ale Sectiai A. Viitorii ingineri in maskirovka erau initiati in tehnica intoxicani informative, a manipularii informatiilor, a infiltrarii si inscenani cu caracter provocator, a subminarii si subversiunii politice.  Cursul special, organizat de "Sectia A" a "Directoratului I" al KGB, se ocupa de cele trei mari tehnici de dezinformare:  1. Suprimarea informatiei                      2. Minimalizarea informatiei  3. Modificarea sensului informatiei    Cursul prezenta, mai intai, asa-zisele procedee preventive si defensive. Mai pe romaneste, cursantii erau initiati in telinica sovietica a cenzurarilor de tot felul, pe care generalul Ogarkov o numea camuflajul informatiei. Acesta nu era decat primul pas in materie de maskirovka. In continuare, cursul se dovedea la fel de palpitant ca un roman politist. Caci, odata trecute de ABC-ul cursului, de camuflarea informatiei, viitoarele cartite din organizatiile de front ale KGB-ului intrau in esenta viitoarei lor activitati. Initierea in ceea ce cursul numea procedeele agresive si ofensive ale dezinformarii. Care erau acestea, aflam din programa. Si merita toata atentia, pentru a intelege mai bine cu ce anume urmau sa se indeletniceasca cei de la UIS, intre care si Ion Iliescu.  Se vedem si noi care erau, asadar, procedeele dezinformarii tip maskirovka.  I. PROVOCAREA  Cursul definea Provocarea ca fiind acel procedeu ofensiv al dezinformarii, care consta in incitarea unui individ sau un grup de indivizi sa comita o eroare politica, prin reactia gresita la un eveniment regizat, o miscare politica pasnica, un partid sau o idee puteau fi, astfel, usor de compromis in ochii opiniei publice, daca seorchestrau in numele acestora manifestari cu caracter violent ori distructiv. De regula, provocarea se realiza prin infiltrarea unor agenti de influenta in tabara adversa (miscare, partid, organizatie), pentru a o compromite public, in momentul apreciat de initiatori drept cel mai potrivit. In anii '60, cand aparusera in R.F.G. germemi unei politici de destindere cu tarile Estului comunist, cartitele KGB-ului au fost instruite sa organizeze asa-zise miscari naziste, ai caror membrii pictau zvastici pe ziduri ori scriau lozinci reactonare, oferind astfe!l !Kremlinului posibilitatea sa denunte cercurile revansiste din R.F.G., sa refuze reluarea relatiilor diplomatice si sa blocheze semnarea oricarui acord dintre cele doua. Un exemplu tipic de provocare, tip maskirovka, in Romania a fost in iunie 1990 regizarea atacului asupra televiziunii. Pretext pentru inchiderea emisiei si, prin aceasta, incitarea venirii minerilor la Bucuresti. Ori incendierea unei masini a politiei, langa Institutul de Arhitectura, de catre politisti in civil, incendiere pusa apoi pe seama elementelor legionare, justificand astfel reactia minerilor si autoritatilor. De altfel, toatemineriadele din Romania anilor '90-'91 sunt exemple tipice de provocari, orchestrate in scop politic. In acest context, sa ne reamintim si de teroristii din decembrie '89, o provocare abila, care a permis unui anume grup politic sa acapareze, puterea si sa o confiste apoi, pe fundalul socului colectiv provocat popul!at!iei.  II. DEZVALUIRILE  Cursul de maskimvka isi initia agentii de influenta, si in tehnica dezvaluirilor publice. Potrivit KGB-ului, existan trei procedee de dezvaluiri publice.  1. DIVULGAREA VOLUNTARA (KGB-ul o numea scurgere dirijata de documente sau informatii catre opinia publica. Se lansa in mass media un document autentic, dar compromitator pentru o personalitate, miscare ori partid.  2. FALSURILE SAU DIVULGARILE INVOLUNTARE (accidentale), ale unor documente fabricate in laboratoarele KGB-ului, avand aparent toate datele autenticitatii, lansate sa ajunga intamplator si anonim la un destinatar (ziar, radio, post de televizlune), capabil sa le exploateze public. Ca de pilda, publicarea in facsimil, in ziarul italian "Sette Giorni" (o publicatie obscura),la 13 martie 1983, a unei asa-zise scrisori purtand antetul sindicatului american AFL CIO, care sugera ca acesta ar finanta, in secret, sindicatul polonez "Solidaritatea", cu scopul de a compromite nu numai "Solidaritatea" poloneza, ci de a induce in mass media intemationala ideea ca si Lech Walesa (liderul "Solidaritatii") ar fi finantat la randul sau. Pentru a se lansa apoi celebra acuzatie: agent CIA!  3. DIVULGAREA PRIN INTERMEDIAR, dezvaluiri compromitatoare pentru un lider politic sau partid, realizate printr-un martor ori membru onest de partid, manipulat din umbra de profesionistii dezinformarii, care se confeseaza public, intr-o conferinta de presa, printr-un interviu ori intr-un volum de memorii. Scurgerile dirijate, falsurile bine ticluite ori confesiunile unui martor formau in conceptia KGB-ului, baza oricarei dezvaluiri, la care trebuia sa apeleze un agent de influenta dintr-oorganizatie de front, partid sau miscare, in scopul compromiteni unui rival sau a altuia.  4. SOCAREA OPINIEI PUBLICE Actiuni violente si spectaculoase, care nu lasa opinici publice timp de reflectie. Clasica a devenit, in acest sens, binecunoscuta secventa a mortilor din Timisoara: expunerea unor cadavre dezgropate, pentru a soca, cu ajutorul mass media, opinia publica intemationala.   5. AGRESIUNEA VERBALA Consta in anunturi ori afirmatii socante, care pot sa paralizeze mental o colectivitate, incitand-o la o reactie pur emotionala. Lozinca"vin mosierii!" (categorie disparuta din viata sociala romaneasca dupa reforma agrara de la sfarsitul primului razboi mondial) a fost utilizata de Ion Iliescu, cu mare impact in opinia publica, dupa 1990. Regula spune ca intotdeauna trebuie sa minti primul, deoarece dezmintirie ori corectarile ulterioare nu mai intereseaza pe mmeni. Iliescu nu facea de fapt decat sa manipuleze, in stil maskirovka, un stereotip mental, creat de propagnda comunista in jumatate de secol de manipulare a populatiei. In acelasi scop, Ion Iliescu a mai apelat dupa 1990, in stil maskimvka, si la alte stereotipii din mentalitate colectiva: "elemente legionare", "nu ne vindem tara", "reinstaurarea monarhiei", de cate ori avea un interes politic precis. Manipularea prin demonizare Zilnic, vedem pe anumite posturi de televiziune, controlate de moguli celebri ai realităţii contemporane româneşti, comentarii agresive, demonizări în direct şi terfeliri profunde ale celor care, vremelnic, desigur, conduc destinele acestei ţări. Nimic optimist, nimic pragmatic, doar manipulare. Comuniştii sovietici in­ven­­ta­seră, pentru a-şi pro­povădui doctrina, teh­nici de manipulare in­credibile prin profunzimea şi aplica­bi­li­ta­tea lor. „Maskirovka” era una din tehnicile de ma­nipulare, predate de profesori în scolile politice de la Moscova şi din toate ţările apar­ţinătoare fos­tului lagăr co­munist, iar această tehnică dă­dea roade remarcabile. „Maski­rov­ka” sau dezinformarea a apă­rut ca termen, pentru prima da­tă, în limba rusă, în anul 1959, ca urmare a reorganizării KGB de că­tre Alexander Selepin, la or­di­nul lui Hruşciov, şi înseamnă, „prac­tici exclusiv capitaliste care urmăresc aservirea maselor po­pulare”. Termenul a fost pre­luat de americani cu înţelesul de „scur­gere deliberată de informaţii care induc în eroare”. Francezii au preluat conceptul prin anul 1974 şi l-au definit ca „utilizare a teh­nicilor de informare în masă, pentru a ascunde sau a travesti fap­tele”. Ulterior a apărut o de­finiţie mai sofisticată a ter­me­nu­lui de dezinformare, „o teh­nică care permite furnizarea de infor­maţii generale, eronate, unor ter­ţi, determinându-i să facă acte co­lective sau să difuzeze judecăţi dorite de dezinformatori”. „Din ca­pul locului, dezinformarea tre­buie separată de propagandă, care în fond este o acţiune având drept ţintă opinia publică, în sco­pul determinării să aibă anumite idei politice şi sociale, să susţină o politică, un guvern sau o per­soană, dar şi de publicitate, care înseamnă exercitarea unei ac­ţiuni psihologice asupra unei mase de oameni în scopuri pur co­­merciale. De asemenea, mai tre­­buie făcută şi o altă distincţie faţă de intoxicare, care de obicei vi­zează un grup mic de persoane. De­zinformarea vizează întreaga opinie publică”, spunea „Gazeta de Bistriţa”, făcând trimitere la eve­nimentele de la Chişinău, pre­mer­gătoare căderii liderului mol­do­vean Vladimir Voronin. Sea­mă­nă izbitor cu ceea ce vedem acum pe micile ecrane, în Ro­mânia anu­lui 2010? Desigur că mogulii din spatele celor ce şi-au făcut un scop precis din a demo­ni­za to­tul, cunosc tehnicile de tip „mas­ki­rovka”! Pe de altă parte, ma­nipularea prin demonizare es­te o tehnică încercată de unele trus­turi de presă din România anului 2010, aplicată pentru a ino­cula populaţiei ideea că actualii con­ducători ai României sunt nişte monştri şi că ei sug sângele po­porului, că Băsescu şi Boc au adus România în pragul colap­sului şi că musai, aceştia, trebuie să plece mai repede. Nimeni nu suflă o vorbă despre dez­măzul de până în 2008, de fostele guverne dar­nice, de mo­guli şi interesele lor ascunse şi nici de necesitatea coa­lizării for­ţelor politice pentru a depăşi criza profundă din Ro­mânia. Ce rost ar avea dacă aceste trusturi de presă ar trata cu optimism si­tuaţia? Oamenii nu ar mai putea fi manipulaţi şi nici nu ar mai fi accentuată ura po­pulaţiei faţă de actuala putere! Vă aduceţi amin­te de comen­ta­riile pe marginea grevelor din Ca­pitală? De poliţiş­tii care, deşi au terfelit însemnele naţionale, au fost mângâiaţi părinteşte pe creş­tet de trusturile de presă mo­gu­leşti? Vă amintiţi de ins­tigarea la violenţă, prin în­trebări insi­dioa­de, puse de re­porteri, de tipul: „Cum, numai atâţia oameni au scos sindicatele în stradă? ” Sau de imnul naţional folosit ca fond sonor al mitin­gu­rilor televizate din Capitală? Toate acestea fac par­te dintr-un plan operaţional, bine pus la punct, care să ducă la revolte populare, nesupunere ci­vică, debandadă naţională şi im­plicit la doborârea cu forţa a pu­terii de la Bucureşti. Dar marea întrebare rămâne următoarea: Cui foloseşte ase­menea viziune apocaliptică şi cui ar folosi o doborâre prin forţă a puterii? Nu cumva am ajunge să fim catalogaţă ca o ţară ba­nanieră, ca o ţară din lumea a treia? Nu mai contează, nu? Contează doar manipularea prin demonizare!

coltunimari a spus: da...unic in felul sau!!! a pus banii romaniei la adapost indatorandu-ne pana la stra stranepotii nostri!!!Tratat cu sua pe 20 de ani???numai Ceausescu facea contracte si tratate pe 20 de ani!!!:))   ___________________________________________________________________________________________   habar n-ai  nici de tratatul cu americanii si nici de tratatele fiscale cu UE ,dar vorbesti ca sa te aflii in treaba ....informeaza-te si apoi poti sa vii sa ma combati    pana atunci ,vad ca ti-e dor de Ceausescu ...Bravo patratel !!!